Ceea ce explica succesul durabil al lui Karl May este probabil acest caracter naiv al povestilor in care rezida, de altfel, si vraja acestora. America in care “ajunge” autorul este un spatiu atemporal: indienii sunt fie suflete nobile si curajoase, profund atasate de viata lor salbatica, fie tradatori si mincinosi (viziune stereotipa conservata si in westernul cinematografic). (Lucian Pricop) Personajul cel mai cunoscut al lui Karl May este Winnetou, sef al tribului Mescaleros, care trece prin experiente limita alaturi de Old Shatterhand. May are un discurs dublu referitor la functiile civilizatiei, condamnandu-i pe de o parte excesele si privind-o drept inexorabila. In primul volum din Winnetou, spre exemplu, tanarul Shatterhand lucreaza pentru calea ferata (in consecinta pentru progresul civilizatiei), dar initierea lui in wild west (orchestrata de catre Sam Hawkens) este identificata cu lumea salbaticiei prin cateva episoade cheie cu o semnificatie explicita: vanatoarea bizonului, imblanzirea cailor si mai ales fascinatia pentru Winnetou, indianul care a stiut sa ramana curat. Ramane ca Winnetou sa fie capturat, apoi eliberat, si ca prietenia celor doi eroi sa devina forma unei lupte intre salbaticie si civilizatie. Cu fiecare generatie apararea drepturilor indienilor este insotita de ideea disparitiei acestora: grandoarea indianului vine tocmai din conditia de rasa condamnata,[...] daca privim spre discursul asumat, mai ales in Winnetou, care propaga ideea ca „rasa indiana“ este condamnata la disparitie in fata marsului triumfal al civilizatiei albe mult mai evoluata.(Lucian Pricop)