Carte publicată cu sprijinul Institutului Francez din Paris și al Institutului Francez din România Dora Maar, Femeia care plânge: revoluționară în zorii vieții și bigotă în amurgul ei, fotograf talentat cu ambiții și chiar reușite de pictor, elegantă, ironică, neiertătoare, femeie fatală, profund depresivă, muză și prietenă a suprarealiștilor, pacienta lui Lacan și amanta neconsolată a genialului Pablo, Minotaurul cum i se mai spunea lui Picasso… Pornind de la carnetul de adrese și numere de telefon regăsit din întâmplare, Brigitte Benkemoun rescrie istoria documentată a unei epoci artistice și mondene de o inegalabilă efervescență: anii nebuni, anii avangardelor demolatoare și anii postbelici marcați de traume și degringolade. Pe măsură ce numele din agendă devin voci rememorând momente, întâmplări, desenând siluete, evocând dialoguri ori dând la iveală documente, portretul artistei prinde contur, controversat, dar cu atât mai fascinant, îmbinând într-un mozaic uluitor trăiri personale, orgolii și umilințe, „splendoare și decădere”. Învăluită în aura sulfuroasă a iubirilor transgresive, pasionată și pasională, Dora e fără îndoială un personaj ce merită a fi cunoscut, așa cum merită savurată și atmosfera vibrantă a vremurilor cărora le-a dat strălucire și dramatism. * Născută în 1959, la Oran, în Algeria, Brigitte Benkemoun a debutat ca jurnalistă multimedia, construindu-și o carieră strălucită în radio și televiziune. Pasionată de fațetele infinite ale realului, de capacitatea lui de a crea incredibile scenarii, a ales literatura, imaginând un gen care îmbină creația cu cercetarea documentară. „Îmi place ideea de a nu-mi înșela cititorul, de a spune «presupun» când e vorba de presupunere”, afirmă autoarea în interviul acordat criticului Dan Burcea pentru Lettres capitales (24 iulie 2019). Pornind de la fotografii și povești auzite, primele cărți s-au oprit asupra memoriei familiale, consemnând perioade de zbucium și dezrădăcinare, creionând destine marcate tragi...