Avem o carte preponderent de sondare a mentalitatii ruse, care este rezultatul unei radiografieri a societatii pe mai multe paliere, dintre care se detaseaza cel istoric si cel religios. (…) Rusia bolnava este scrisa in primii ani dupa evenimentele revolutionare din 1905a€‘l907, in cursul carora autorul a avut o participare activa, mai ales in ce priveste punerea acestei revolutii sub semnul lui Hristos. Este o carte importanta tocmai pentru ca oglindeste deziluziile unei naturi pasionale, care, in centrul istoriei si al religiei, pune mereu fapta. Fireste acum, dupa Arhipelagul lui Soljenitin, pamfletele lui Merejkovski par simple exercitii de stil, „nelibertatea” dezavuata in ele, Rusia tarista ca „inchisoare a popoarelor” aparand chiar foarte apropiata de ceea ce sa€‘ar putea numi „stat de drept”. In privinta „demascarii” ororilor contemporaneitatii, putem spune ca – asa cum au dovedita€‘o deceniile bolsevice – intotdeauna este loc de mai rau. (Emil Iordache)