Romanul Pe cand era buna este privit ca portretul unei femei formidabile si distructive, dar as zice ca e, intr-o masura mult mai mare, descrierea unei culturi si a unei imagini asupra lumii fatalmente marginite. Roth reuseste sa ilustreze acea marginire prin limbajul folosit in comunitate, oferindu-ne trista concluzie ca oamenii cu un vocabular limitat si impiedicat nu pot avea decat ganduri limitate si impiedicate, precum si visuri limitate si impiedicate. Nu este o tehnica noua - un exemplu faimos e Charles Bovary al lui Flaubert -, insa Roth o utilizeaza extraordinar de bine. - The New Criterio