Despre CIORAN si SECURITATEA:  Documentele de arhiva din paginile urmatoare sint o mica parte a fondurilor existente in arhivele romanesti. Documentele reproduse provin din arhivele CNSAS si SRI. Aceste pagini ii dezvaluie cititorului aspecte ignorate din profilul «personajului» contradictoriu care a fost Emil Cioran si fundalul istoric pe care el a evoluat. Dosarul sau a fost deschis in 1954, la 14 ianuarie. Probabil cea mai spectaculoasa informatie aparuta din cercetarea dosarelor pe care Securitatea romana i le-a alcatuit lui Emil Cioran (sub trei nume: «Ciobanu», «Chiru», «Ene») este ca interesul «informativ» fata de el nu a scazut nici dupa caderea lui Ceausescu. Autoritatile «revolutionare», masiv controlate de vechile structuri ale Securitatii, nu au incetat sa se ocupe de el. Dezmembrarea oficiala a Securitatii, la sfirsitul anului 1989, nu a produs nici un efect! Despre NICHITA si SECURITATEA: Cu toate ca Nichita nu si-a manifestat niciodata in mod public nemulţumirea sau ostilitatea la adresa regimului comunist, afirmandu-se chiar printr-o serie de gesturi de curtoazie faţa de acesta, atat in opera sa, cat si in viaţa personala, Securitatea ii va deschide un prim dosar in 1970 („an al agravarii iremediabile a unei lungi si sfaşietoare crize existenţiale“, dupa cum avea sa declare prietenul sau, Alexandru Condeescu), ii va instala in locuinţa un sistem de ascultare (T.O.) şi ii va rezerva un amplu Dosar Documentar (nr. 10966 [2]), ce are nu mai puţin de 4 volume. Cercetarea documentelor aflate in aceste dosare ne face sa afirmam cu certitudine ca, in ele, nu exista niciun document de colaborare a poetului cu Securitatea şi nicio dovada ca acesta ar fi avut vreun contact instituţional cu organele de represiune. (Fabian Anton) Ovidiu Pecican mentioneaza in intampinarea scrisa pentru acest volum: ”In timp ce poezia lui Nichita plutea, idealista, inaripata, peste mizeriile cotidianului, prietenia celui care o scria faţa de oricine si, nu o data, tocmai faţa de oficiali ai regimului, nu era de natura sa ii atraga un plus de respect printre cei care ar fi asteptat din partea lui si o verticalitate civica. Cartea de faţa se cuvine privita ca un act de onoare si de justiţie morala, chipul poetului fiind reabilitat, in sfarsit, cu probe care atarna greu in cumpana. Observarea vigilenta si raportarea fara preget ori tergiversare a cuvintelor, atitudinilor, contextelor in care Nichita Stanescu s-a raportat critic la dictatura, la supravegherea cetaţenilor, la cenzura si la multe dintre oprelistile care barau calea romanilor catre libertate permite astazi reconstituirea mai adecvata, pentru ca este mai adevarata, a modului lui de a fi si de a inţelege faptul de viaţa; dar si al  creatorului de literatura si de constiinţa artistica in acele vremuri, nu tocmai indepartate.” CIORAN si SECURITATEA: 384 pag NICHITA si SECURITATEA: 256 pag (240 + 16 pagini coala foto)