Mi s-a părut că pot vedea în acest volum de nuvele şi un epos al iubirii consacrate de taina nunţii, cu adâncimi pe care m-am simţit îndemnat să le citesc într-o cheie simbolică, întemeindu- mă pe indiciile autorului. Sfera Nuvelelor exemplare se deschide, în Prolog către cititor, cu un portret al artistului la bătrâneţe – singurul portret autentic al lui Cervantes, de altfel -şi se închide cu imaginea scriitorului în act: stegarul Campuzano îşi visează opera, şi-o istoriseşte şi e visat el însusi de ea, motiv pe care avea să-l preia Borges. La mijloc, fascinanta forfotă pestriţă a vechii Spanii şi a lumii mediteraneene se ordonează în puternice linii de forţă simbolice. Sorin MARCULESCU