„Spirit subtil și cultivat, agreând umorul, jocurile inteligenței și chiar jocurile de cuvinte, Ioan Moldovan se dovedește din ce în ce mai mult un poet remarcabil al sentimentului de oboseală, de plictis, de insatisfacție și declin, de iritare și dezgust față de viață. E ceea ce latinii (un Plinius cel Bătrân, de pildă) numeau taedium vitae sau taedium vivendi. O temă pe cât de livrescă și de exersată de poeții lumii, pe atât de persona...