Procesul lui Eichmann este pentru Hannah Arendt un pretext pentru un studiu amanuntit al intregului context european din anii 1939–1945 si pentru incercarea de a determina radacinile raului. Refuzand sa se limiteze la raportul sec al unui corespondent de presa, ea formuleaza o intreaga teorie, a „banalitatii raului“, si creioneaza o tipologie umana fabricata in matritele mediocritatii si indiferentei care ii sustin perpetuarea. „Un volum remarcabil, rascolitor.“ (Stephen Spender, The New York Review of Books) „O analiza profunda si bine documentata a problemelor ridicate de procesul lui Eichmann si a contextului istoric in care s-a desfasurat acesta. Cartea are menirea sa ne puna pe ganduri si sa ne tulbure constiinta.“ (Hans Morgenthau, Chicago Tribune) „Tema pe care a abordat-o autoarea depaseste cu mult granitele crimelor infaptuite de un singur om, din moment ce vizeaza cea mai mare problema a vremurilor noastre… problema fiintei umane incartiruite intr-un sistem totalitar modern.“ (Bruno Bettelheim, The New Republic) HANNAH ARENDT s-a nascut la Hanovra in 14 octombrie 1906. In 1924 s-a inscris la Universitatea din Marburg pentru a studia teologia, dar a sfarsit prin a-si lua doctoratul in filozofie la Heidelberg (1929), dupa ce studiase cu Heidegger, Husserl si Jaspers. A fost arestata de Gestapo in 1933, a reusit sa scape si s-a refugiat in Franta. In 1941 a ajuns in SUA, unde initial a scris pentru ziarul de limba germana Aufbau si a lucrat la Editura Schocken Books, ocupand in acelasi timp pozitii-cheie in diverse organizatii evreiesti. A fost una dintre figurile marcante ale gandirii socio-politice contemporane, abordand in lucrarile sale cele doua mari si dificile teme ale epocii postbelice: totalitarismul si antisemitismul. In 1951 a aparut monumentala monografie The Origins of Totalitarianism, in care analiza mecanismelor ce au facut posibila instaurarea unor regimuri totalitare, fasciste sau comuniste, este completata de evidentierea structurilor care le asigura mentinerea, precum si a consecintelor antiumane pe care le genereaza. In 1962 a participat la Ierusalim, ca ziarist trimis de revista The New Yorker, la procesul lui Adolf Eichmann, experienta descrisa in cartea Eichmann in Jerusalem (Eichmann la Ierusalim, trad. rom. Humanitas, 2008), in care formuleaza celebra teza a „banalitatii raului“. In anii 60 si 70 a tinut cursuri la mai multe universitati (Berkeley, Princeton, Chicago) si la New School for Social Research (New York). A scris pentru numeroase ziare si reviste, intre care Review of Politics, Journal of Politics, The New Yorker, Social Research. A murit la New York in 1975. La Editura Humanitas au mai aparut Scrisori 1925–1975 si alte documente (corespondenta cu Martin Heidegger, 2007) si Fagaduinta politicii (2010), Viata spiritului (2018), Ultimul interviu si alte convorbiri (2018), Iubirea la Sfantul Augustin (2022), Conditia umana (2025).